Description: În lumea tulbure în care trăim, Marinela Florea aduce, cu romanul Manuscrisul, o rază de bucurie și speranță. Ceea ce ne spune, implicit, autoarea cu acest roman
Otilia Francesca iubește teatrul, muzica și literatura. Singură în București, înstrăinată de propria familie, ea își caută refugiul în sala de spectacol și în poveștile scriitorilor favoriți. Pe lângă pasiunea pentru literatură, Otilia se înconjoară de nenumărate lucruri ce îi aduc zâmbetul pe buze: o floare, un text bine scris, culorile cerului în apus, un tablou descoperit în galeriile muzeelor de artă. Nimic însă nu o poate face mai fericită decât serile petrecute în sala Teatrului Orfeu, unde răsunetul
Am avut o copilărie de vis. Părinţii mei locuiau în Olteni, judeţul Ilfov şi erau vecini cu doctorul din sat, care avea o fiică doar cu un an mai mare decât mine. O chema Ana-Catrina. Ne jucam împreună în fiecare zi. De multe ori, rămâneam în casa lor peste noapte. Eu şi Catrina eram ca două surori „de cruce”. Casa lor era fermecată: construită numai din lemn, avea în camera de zi un şemineu mare din cărămidă. Cele două camere erau construite în formă de L, despărţite ocazional de o cortină din pluş. Casa a
La final de stagiune, scena se curăța de impurități. Un aspirator monstruos absorbea sudoarea amintirilor. „Scândura sfântă” era scrijelită, vopseaua înlăturată fără milă. Fulgi de rășină se ridicau spre tavan și plutesc ca niște bule de săpun. Fire de praf dansează acum în lumina reflectoarelor. Materia capăta proprietăți efervescente. Se deschidea o trapă în acoperiș. Soarele îşi strecoară profilul în interior. Lumina artificială din interior curgea în colțurile sălii. Scena era acoperită de vopseaua unui